Editura FLORI SPIRITUALEColecţia MINTE ŞI INIMĂ
Autorul OCTAVIAN SĂRBĂTOARE
Titlul IUBIRE ÎN INDIA- CONTINUARE
PROZĂ ROMANTICĂ
Dedicaţie:VOLUM OMAGIAL LA ANIVERSAREA A 100 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI MIRCEA ELIADE
Literatură beletristică: „dragostea trăita de un român împreună cu o hindusă în cadrul spiritual cunoscut şi respectat de ambii protagonişti, hinduismul, bogat în idei şi dulce în nuanţarea iubirii.” (Octavian Sărbătoare, O OPERĂ FORMATOARE DE CONŞTIINŢĂ)
Pagini 75
Legătorie broşare
ISBN 978-973-87916-6-4
„În acest volum personajele se maturizează, aş putea spune. Căutătorul iubirii eterne, Ramdas, care sunt eu, autorul, îşi lămureşte nedumeririle care-l frământau. Aici se vor clarifica ideile esenţiale rămase cumva încremenite prin dispariţia Sangitei, iubita mult visată, găsită şi din nou pierdută în adorarea ei către zeii eterni. Lumea sufletelor, suflete îngemănate precum şi întreaga gamă de interacţiuni dintre ele, noţiuni dezbătute de erou cu cunoscători şi experimentatori ai acestor lumi, dorinţa eroului de a îmbina sentimentele cu raţiunea, ne vor fascina ţinându-ne cu sufletul la gură în citirea rândurilor cărţii. Este o lectură care, cred eu, va dăinui în timp. Din ea se vor inspira sufleteşte multe generaţii de îndrăgostiţi, aşa cum le-a fost exemplu romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade.
Fragment din CONVORBIRI SPIRITUALE, CUVINTE DE TAINĂ- INTERVIUL SCRIITORULUI OCTAVIAN SĂRBĂTOARE.
I: Aţi avut o motivaţie aparte care v-a îndemnat să scrieţi această carte?
R: Înca din tinereţe m-a fascinat romanul sentimental-erotic Maitreyi al lui Mircea Eliade. Din anii de liceu mi-am propus să ajung în India, visând să am experienţe deosebite pe acele meleaguri. La vârsta maturităţii am reuşit să cutreier India în câteva rânduri, cu dorinţa de a pătrunde mai adânc în spiritualitatea hindusă. Treptat, pe măsura ce această cultură mi s-a dezvăluit mai mult, am realizat că romanul lui Eliade nu prezintă perspectiva hindusă a iubirii. La vremea întâlnirii cu ţara misterelor era un tânăr care se aventura în viaţă, marcat de exaltarea vârstei, trăind fantezia iubirii din perspectiva culturii europene căreia îi aparţinea. Elementele esenţiale specifice hinduismului, precum sunt reîncarnarea, revederea în timp a persoanelor cu care subiectul are legături karmice, determinismul karmic, rugăciunea cu rolul ei, toate acestea lipsesc din volumul său. Mai târziu, când am parcurs Dragostea nu moare, romanul prin care scriitoarea bengaleză Maitreyi Devi îşi înfăţişează opinia, am constatat că nici aici nu regăsesc valenţele hinduse ale iubirii, conţinutul volumului fiind mai mult orientat către a infirma sau a confirma ceea ce Eliade a portretizat în cartea sa. Aceste două romane m-au determinat să creez proza mea romantică, dragostea trăită de un român împreună cu o hindusă în cadrul spiritual cunoscut şi respectat de ambii protagonişti, hinduismul, bogat în idei şi dulce în nuanţarea iubirii. Cred că prilejul sărbătoririi centenarului naşterii lui Mircea Eliade este tocmai momentul potrivit pentru apariţia unei astfel de scrieri.
I: Unde vă aflaţi, în comparaţie cu predecesorii dumneavoastră, Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, privind această temă- întâlnirea în iubire a Occidentului cu Orientul?
R: Iubire în India doresc să fie o completare a scrierilor lor. Nu mi-am propus să anihilez aceste două perspective, cea a lui Mircea Eliade şi cea a lui Maitreyi Devi, ci mai degrabă să aduc un flux proaspăt în conceptul de iubire, printr-o viziune novatoare. Ceea ce leagă în mod inexorabil cele trei perspective romantice este dorinţa autorilor de a răspândi mesajul iubirii. Construirea experienţei mele din India pe cultura din care provin, cea iudeo-creştină, mi-au permis să prezint o viziune aparte, să abordez iubirea din perspectiva hindusă şi să o supun privirii detaşate a credinţei în care m-am născut. Am preluat din hinduism mesajul armoniei, al iubirii eterne, al seriozităţii asumării acestui sentiment de către partenerii cuplului, a perseverenţei lor în a crea şi oferi mereu iubirea. În acest fel iubirea creează o fuziune aparte între parteneri, este totală, ca o iluminare, traită la modul profund şi spiritual. Pot afirma cu convingere că sunt un mesager al iubirii romantice cu happy end. Cei care parcurg Iubire în India vor constata valenţele deosebite date iubirii, acele idei care, deşi de factură hindusă, au puternice rezonanţe şi în creştinism. Astfel că perspectiva iubirii pe care o prezint eu devine o sinteză culturala dintre Est şi West.
I: Aţi avut o motivaţie aparte care v-a îndemnat să scrieţi această carte?
R: Înca din tinereţe m-a fascinat romanul sentimental-erotic Maitreyi al lui Mircea Eliade. Din anii de liceu mi-am propus să ajung în India, visând să am experienţe deosebite pe acele meleaguri. La vârsta maturităţii am reuşit să cutreier India în câteva rânduri, cu dorinţa de a pătrunde mai adânc în spiritualitatea hindusă. Treptat, pe măsura ce această cultură mi s-a dezvăluit mai mult, am realizat că romanul lui Eliade nu prezintă perspectiva hindusă a iubirii. La vremea întâlnirii cu ţara misterelor era un tânăr care se aventura în viaţă, marcat de exaltarea vârstei, trăind fantezia iubirii din perspectiva culturii europene căreia îi aparţinea. Elementele esenţiale specifice hinduismului, precum sunt reîncarnarea, revederea în timp a persoanelor cu care subiectul are legături karmice, determinismul karmic, rugăciunea cu rolul ei, toate acestea lipsesc din volumul său. Mai târziu, când am parcurs Dragostea nu moare, romanul prin care scriitoarea bengaleză Maitreyi Devi îşi înfăţişează opinia, am constatat că nici aici nu regăsesc valenţele hinduse ale iubirii, conţinutul volumului fiind mai mult orientat către a infirma sau a confirma ceea ce Eliade a portretizat în cartea sa. Aceste două romane m-au determinat să creez proza mea romantică, dragostea trăită de un român împreună cu o hindusă în cadrul spiritual cunoscut şi respectat de ambii protagonişti, hinduismul, bogat în idei şi dulce în nuanţarea iubirii. Cred că prilejul sărbătoririi centenarului naşterii lui Mircea Eliade este tocmai momentul potrivit pentru apariţia unei astfel de scrieri.
I: Unde vă aflaţi, în comparaţie cu predecesorii dumneavoastră, Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, privind această temă- întâlnirea în iubire a Occidentului cu Orientul?
R: Iubire în India doresc să fie o completare a scrierilor lor. Nu mi-am propus să anihilez aceste două perspective, cea a lui Mircea Eliade şi cea a lui Maitreyi Devi, ci mai degrabă să aduc un flux proaspăt în conceptul de iubire, printr-o viziune novatoare. Ceea ce leagă în mod inexorabil cele trei perspective romantice este dorinţa autorilor de a răspândi mesajul iubirii. Construirea experienţei mele din India pe cultura din care provin, cea iudeo-creştină, mi-au permis să prezint o viziune aparte, să abordez iubirea din perspectiva hindusă şi să o supun privirii detaşate a credinţei în care m-am născut. Am preluat din hinduism mesajul armoniei, al iubirii eterne, al seriozităţii asumării acestui sentiment de către partenerii cuplului, a perseverenţei lor în a crea şi oferi mereu iubirea. În acest fel iubirea creează o fuziune aparte între parteneri, este totală, ca o iluminare, traită la modul profund şi spiritual. Pot afirma cu convingere că sunt un mesager al iubirii romantice cu happy end. Cei care parcurg Iubire în India vor constata valenţele deosebite date iubirii, acele idei care, deşi de factură hindusă, au puternice rezonanţe şi în creştinism. Astfel că perspectiva iubirii pe care o prezint eu devine o sinteză culturala dintre Est şi West.
Fragment din O OPERĂ FORMATOARE DE CONŞTIINŢĂ- INTERVIUL SCRIITORULUI OCTAVIAN SĂRBĂTOARE.
(C) Ileana Speranţa Baciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu