noua viziune - iubirea eternă
Editura FLORI SPIRITUALEColecţia MINTE ŞI INIMĂ
Autor OCTAVIAN SĂRBĂTOARE
Titlul IUBIRE ÎN INDIA
PROZĂ ROMANTICĂ
Dedicaţie:VOLUM OMAGIAL LA ANIVERSAREA A 100 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI MIRCEA ELIADE
Literatură beletristică O noua viziune: IUBIREA CONTINUĂ
Pagini 76
Legătorie broşare
ISBN 978-973-87916-2-6
Prefaţă
Literatura din limba română, cea referitoare la tematica iubirii dintre un european şi o indiancă, este destul de restrânsă. Romanul de dragoste cel mai cunoscut la joncţiunea dintre cele două culturi şi civilizaţii este Maitreyi, scris de Mircea Eliade şi publicat în 1933, la scurt timp după revenirea sa din India, în România.
Scopul în care am scris prezenta proză romantică este de a întregi ceea ce Eliade a portretizat în Maitreyi. Acum, la aproximativ trei sferturi de secol de la experienţa sentimentală a lui Eliade în ţara misterelor, aş dori să completez tematica iubirii cu profunzimea dimensiunii sacrului, care în factură fenomenologică a devenit ulterior un laitmotiv în scrierile autorului de mai târziu.
Câteva cuvinte se pot spune pe marginea scrierii Maitreyi şi a genului literar căruia îi serveşte. Romanul este de natură sentimental-erotică, vârsta autorului a influenţat scrierea sa; Eliade portretizează exaltarea romantică a tinereţii, angajându-se într-o fantezie care ulterior a fost completată cu mai multă maturitate de însăşi protagonista romanului, scriitoarea bengaleză Maitreyi Devi.
Povestea cuprinsă în paginile acestei cărţi îşi propune să prezinte cititorului valenţele sacre ale iubirii, caracteristice culturii ancestrale a Indiei: speranţa în iubirea eternă, ideea că „DRAGOSTEA NU MOARE”, aşa cum a fost ulterior afirmată de eroina romanului lui Mircea Eliade, în scrierea cu acelaşi nume, de mai târziu.
Doresc cititorilor să regăsească în dragostea trăită de Ramdas şi Sangita transfigurarea în Divin a profanului iubirii de pretutindeni, prezentată prin prizma unei iubiri în India.
Lucrarea face parte din colecţia omagială Mircea Eliade 2007.
Octavian Sărbătoare martie 2007, Sydney, Australia
Cuprinsul volumului
Cap. 1 - Sangita
Cap. 2 - Arta însufleţirii zeilor
Cap. 3 - Către inima Sanctuarului Marelui Zeu
Cap. 4 - Suflete îngemănate
Cap. 5 - Eşarfa
Cap. 6 - Regăsire
Octavian Sărbătoare: „Iubire în India"
Sumar şi reflecţii ale autorului asupra prozei romantice IUBIRE ÎN INDIA apărută în anul 2007 în Australia şi România ca volum omagial la centenarul naşterii lui Mircea Eliade
Proza romantică Iubire în India a apărut în Australia la Editura Sarbatoare Publications din Sydney, precum şi în România la Editura Flori Spirituale din Deva. Deşi lectura ei ar fi mijlocul cel mai potrivit pentru a intra în ţesătura de idei spirituale, totuşi pentru cei care din diferite motive nu au parcurs-o este necesar un sumar. Totodată autorul are prilejul de a reflecta asupra ideilor şi sintetiza noţiunile principale pertinente scrierii.
Tematica prozei se doreşte, mai presus de toate, să ofere o înţelegere a transcendenţei sufletelor şi o metodologie aplicativă privind iubirea dintre sufletele perechi, sufletele îngemănate. Ideea milenară de samsara, reîncarnare şi transcendere a sufletelor, în tradiţia hindusă, este folosită în cazul scrierii pentru a crea un mod specific de a trăi iubirea în timpurile moderne. În acest sens se răspunde la întrebări esenţiale.
Cum apar sufletele îngemănate? Ce reprezintă ele? Cum putem intra în legătură cu ele? Care sunt metodele de chemare a sufletelor? Cine poate face aceasta? Cum se manifestă în lumea noastră voinţa sufletelor celor „plecaţi“? Cum se explică intrarea unor suflete în corpurile altor oameni? Oare sufletele care intră în alte corpuri au voinţă proprie? Ce legătură există între suflete îngemănate şi legea karmei? Cum se recunosc sufletele îngemănate? Care ar fi proba cea mai evidentă a transmigrării sufletelor îngemănate? Ce speranţe de împlinire a iubirii pot avea cei îndrăgostiţi? Sunt întrebări esenţiale pe care şi le pun cei care au preocupări spirituale şi doresc să aplice conceptul transmigrării sufletelor în cadrul iubirii dintre un bărbat şi o femeie. Dar chiar şi cei care nu dau credibilitate acestor idei se vor întâlni cu noţiuni care le vor stârni interesul.
Cadrul principal de desfăşurare al acţiunii este India, câteva secvenţe se petrec în Australia. Genul acţiunilor are patru laturi principale: spiritual, fantastic, sentimental şi logic.
Povestirea începe cu sosirea protagonistului principal la Kolkata în India, călătorul spiritual Cezar Augustin, român-australian, numit pe aceste meleaguri Ramdas. Poposind la hotelul Tourist Inn, din zona ospitalieră a oraşului, eroul o întâlneşte pe Sangita, o indiancă bengaleză, care după tată este originară din Sahibganj, un oraşel, de limbă hindi, aflat la un cot al fluviului Gange, în statul Jharkhand.
Întâlnirea are de la început sentimentul déjà vu; Ramdas nu-şi poate explica de ce crede că o cunoaşte pe Sangita. Misterul în scurt timp se rezolvă după ce eroul vorbeşte cu tatăl Sangitei, domnul Ramamurti: Ramdas află cu uimire că este supus unor forţe extraordinare; Sangita este angrenată de 20 de ani în a-şi chema sufletul îngemănat, care se constată că se află în protagonistul Ramdas.
Noua pereche se înfiripă treptat. Împreună pleacă la Deoghar, Sanctuarul lui Dumnezeu, unde cei doi plănuiesc să se căsătorească cu prilejul unor festivităţi deosebite, celebrarea nunţii paradigmatice dintre zeii Rama şi Sita, Sita Kalyanam. Sosind la Deoghar prima activitate importantă a celor doi este vizitarea templelor Baba Baidyanath.
Au astfel prilejul deosebit ca, sub îndrumarea panditului Girdari, să urmeze puja, rugăciunea la temple, printre care şi cel al zeului Rama, timp în care cei doi sunt foarte emoţionaţi, Rama şi Sita fiind zeii lor preferaţi.
Ramdas şi Sangita aranjează cu panditul Girdari să le oficieze căsătoria în ziua prielnică în care se va celebra Sita Kalyanam, căsătoria zeilor. Bucuroşi peste măsură, cei doi merg la Sureshwar, prietenul cel mai bun al lui Ramdas în Deoghar. El şi familia lui sunt de acord să fie nuntaşii mirelui, cei ai miresei, familia Sangitei, vor veni din Kolkata. Urmează nunta exotică ca-n poveştile indiene.
Ritualul căsătoriei hinduse vivah, deosebit de emoţionant pentru participanţi, este urmat cu stricteţe. Toţi revin apoi la Kolkata unde Ramdas şi Sangita sunt deosebit de fericiţi pentru câteva luni. Ramdas trebuie totuşi să revină singur în Australia unde studiază la universitate pentru licenţa în litere, care va fi obţinută la sfârşitul anului.
În decembrie eroul nostru revine la Kolkata unde doreşte să se stabilească definitiv. Este aşteptat la aeroport de tatăl Sangitei. Abia ajunşi acasă află cu stupoare că Sangita a dispărut absorbită în statuia lui Rama, zeitatea familiei. Sangita a lăsat două scrisori, una familiei şi cealaltă lui Ramdas, în aceasta din urmă menţionează că doreşte ca iubire lor să evolueze, să devină transcendentă.
Tematica prozei se doreşte, mai presus de toate, să ofere o înţelegere a transcendenţei sufletelor şi o metodologie aplicativă privind iubirea dintre sufletele perechi, sufletele îngemănate. Ideea milenară de samsara, reîncarnare şi transcendere a sufletelor, în tradiţia hindusă, este folosită în cazul scrierii pentru a crea un mod specific de a trăi iubirea în timpurile moderne. În acest sens se răspunde la întrebări esenţiale.
Cum apar sufletele îngemănate? Ce reprezintă ele? Cum putem intra în legătură cu ele? Care sunt metodele de chemare a sufletelor? Cine poate face aceasta? Cum se manifestă în lumea noastră voinţa sufletelor celor „plecaţi“? Cum se explică intrarea unor suflete în corpurile altor oameni? Oare sufletele care intră în alte corpuri au voinţă proprie? Ce legătură există între suflete îngemănate şi legea karmei? Cum se recunosc sufletele îngemănate? Care ar fi proba cea mai evidentă a transmigrării sufletelor îngemănate? Ce speranţe de împlinire a iubirii pot avea cei îndrăgostiţi? Sunt întrebări esenţiale pe care şi le pun cei care au preocupări spirituale şi doresc să aplice conceptul transmigrării sufletelor în cadrul iubirii dintre un bărbat şi o femeie. Dar chiar şi cei care nu dau credibilitate acestor idei se vor întâlni cu noţiuni care le vor stârni interesul.
Cadrul principal de desfăşurare al acţiunii este India, câteva secvenţe se petrec în Australia. Genul acţiunilor are patru laturi principale: spiritual, fantastic, sentimental şi logic.
Povestirea începe cu sosirea protagonistului principal la Kolkata în India, călătorul spiritual Cezar Augustin, român-australian, numit pe aceste meleaguri Ramdas. Poposind la hotelul Tourist Inn, din zona ospitalieră a oraşului, eroul o întâlneşte pe Sangita, o indiancă bengaleză, care după tată este originară din Sahibganj, un oraşel, de limbă hindi, aflat la un cot al fluviului Gange, în statul Jharkhand.
Întâlnirea are de la început sentimentul déjà vu; Ramdas nu-şi poate explica de ce crede că o cunoaşte pe Sangita. Misterul în scurt timp se rezolvă după ce eroul vorbeşte cu tatăl Sangitei, domnul Ramamurti: Ramdas află cu uimire că este supus unor forţe extraordinare; Sangita este angrenată de 20 de ani în a-şi chema sufletul îngemănat, care se constată că se află în protagonistul Ramdas.
Noua pereche se înfiripă treptat. Împreună pleacă la Deoghar, Sanctuarul lui Dumnezeu, unde cei doi plănuiesc să se căsătorească cu prilejul unor festivităţi deosebite, celebrarea nunţii paradigmatice dintre zeii Rama şi Sita, Sita Kalyanam. Sosind la Deoghar prima activitate importantă a celor doi este vizitarea templelor Baba Baidyanath.
Au astfel prilejul deosebit ca, sub îndrumarea panditului Girdari, să urmeze puja, rugăciunea la temple, printre care şi cel al zeului Rama, timp în care cei doi sunt foarte emoţionaţi, Rama şi Sita fiind zeii lor preferaţi.
Ramdas şi Sangita aranjează cu panditul Girdari să le oficieze căsătoria în ziua prielnică în care se va celebra Sita Kalyanam, căsătoria zeilor. Bucuroşi peste măsură, cei doi merg la Sureshwar, prietenul cel mai bun al lui Ramdas în Deoghar. El şi familia lui sunt de acord să fie nuntaşii mirelui, cei ai miresei, familia Sangitei, vor veni din Kolkata. Urmează nunta exotică ca-n poveştile indiene.
Ritualul căsătoriei hinduse vivah, deosebit de emoţionant pentru participanţi, este urmat cu stricteţe. Toţi revin apoi la Kolkata unde Ramdas şi Sangita sunt deosebit de fericiţi pentru câteva luni. Ramdas trebuie totuşi să revină singur în Australia unde studiază la universitate pentru licenţa în litere, care va fi obţinută la sfârşitul anului.
În decembrie eroul nostru revine la Kolkata unde doreşte să se stabilească definitiv. Este aşteptat la aeroport de tatăl Sangitei. Abia ajunşi acasă află cu stupoare că Sangita a dispărut absorbită în statuia lui Rama, zeitatea familiei. Sangita a lăsat două scrisori, una familiei şi cealaltă lui Ramdas, în aceasta din urmă menţionează că doreşte ca iubire lor să evolueze, să devină transcendentă.
Frânt sufleteşte, eroul revine la Sydney unde trece prin peripeţii, deoarece nu mai are unde să locuiască; renunţase la garsonieră la plecarea sa în India. În această etapă a povestirii, Ramdas are primele experienţe care probează existenţa transcendenţei sufletelor: este ajutat „din umbră“ de Sangita al cărei suflet intră în diferite persoane pentru a-şi salva iubitul din situaţii dificile.
Înţelegând că este vorba de sufletul Sangitei, care există undeva în lumea de dincolo, eroul îşi începe rugăciunile, urmează o sadhana pentru a o aduce pe Sangita înapoi în lume, chemând-o: „Sangita, te rog, întoarce-te!“. Rezultatul nu întârzie să apară.
Surpriza îi este mare când primeşte un telefon de la socrul lui din Kolkata, domnul Ramamurti, care îl anunţă că sufletul Sangitei a descins deja în corpul unei tinere din India, nepoata lui. Văzându-şi speranţă că se împlineşte Ramdas îşi organizează neîntârziat revenirea în India.
Sosit la Kolkata este aşteptat de domnul Ramamurti, care îl conduce acasă. I se face apoi cunoscut tot ce s-a întâmplat după plecarea sa din oraş anul trecut, şi faptul că în prezent sufletul Sangitei se găseşte într-o tânără, pe nume Tulsi, care se află deja la Deoghar, acolo unde doreşte să meargă şi Ramdas.
Eroul este plin de emoţii exclamând plin de entuziasm: „Iubita mea… este în viaţă, pe Pământ!“ sau „Doamne, cât Îţi sunt de recunoscător!“
Înainte de plecarea la Deoghar, Ramdas află conţinutul celei de-a doua scrisori a Sangitei, cea adresată familiei, în care se menţionează că ea şi Ramdas vor împlini lucruri deosebite. Deşi nelămurit asupra acestor cuvinte, de acum înainte eroul va fi foarte atent la desfăşurarea evenimentelor.
Înţelege în primul rând faptul că Sangita l-a proiectat într-o lume nouă, cea a interacţiei dintre sufletele îngemănate aflate pe tărâmuri diferite, cel lumesc şi cel al celor „morţi“ cu trupurile, dar vii cu sufletele. În gândirea spirituală hindusă sufletele nu mor niciodată.
Ajuns la Deoghar, Ramdas are ocazia să o întâlnească pe Tulsi, mai tânără decât el cu 29 de ani, la a cărei vedere exclamă fericit: „Am văzut-o! Iubita mea, Sangita, există!“. Un întreg capitol, numit Tulsi, este dedicat acestei noi interacţii dintre suflete, Tulsi posedând atât sufletul ei propriu cât şi pe cel al Sangitei. Acest fapt se va dovedi ulterior o problemă pentru amândoi.
Eroul are ocazia ca în prezenţa lui Tulsi să facă rugăciuni la temple. Panditul Girdari, aflând cele întâmplate cu Sangita, recomandă ca legământul căsătoriei să fie reînoit cu noua Sangita, adică Tulsi.
Totuşi Ramdas ezită. Diferenţa de vârstă este un prim obstacol, deoarece eroul în primul rând se gândeste la fericirea tinerei. Tulsi face destăinuiri care pe Ramdas îl pun pe gânduri.
Ceea ce urmează în continuare este de cea mai mare importanţă privind tema esenţială a cărţii: prezentarea unei metodologii, de factură spirituală hindusă, asupra chemării şi descoperirii sufletelor îngemănate, prin urmare posibilitatea continuării conştiente a iubirii întrerupte cândva în viaţă. Trei persoane participă cel mai mult la revelarea acestei teme, Sureshwar, panditul Girdari şi panditul Jayanarayan.
Treptat lumea sufletelor îşi deschide larg porţile, eroul nostru înţelegând în cele din urmă mecanismul generării sufletelor îngemănate, al evoluţiei şi al manifestării lor în timp. În esenţă evoluţia spirituală se face prin interacţia armonioasă a sufletelor îngemănate, cunoaşterea dinamicii manifestării lor fiind de importanţă capitală.
Elementele de filosofie a karmei sunt de asemenea clarificate. Pas cu pas Ramdas îşi explică întreaga ţesătură de idei şi toate cele întâmplate, dobândeşte un nivel de înţelegere care îi permite să ia iniţiativa în ceea ce va urma în continuare.
Eroul constată că Tulsi este legată karmic de un tânăr numit Sanjay, un nepot al doamnei Amita, mama Sangitei, fapt care îi întăreşte convingerea să nu meargă înainte cu propunerea panditului Girdari, aceea de a se lega de Tulsi prin legământul căsătoriei.
Înţelegând bine influenţarea şi determinismul karmic reciproc dintre sufletelor îngemănate, Ramdas este convins că el este principalul responsabil de revenire pe pământ a Sangitei. Înarmat cu cunoştinţe temeinice este pregătit să-şi întâlnească sufletul îngemănat şi în alte împrejurări, deoarece iubirea sa pentru sufletul Sangitei este o influenţă karmică foarte puternică.
Renunţând la căsătoria cu Tulsi, Ramdas participă la nunta Sita Kalyanam, unde are ocazia să întâlnească iarăşi pe cineva care poartă sufletul Sangitei, o indiancă din Delhi, numită Purna. Eroul îi întâmpină sufletul în gând cu mare entuziasm: „Bine ai venit, iubito, bine ai venit, Sangita! Iată că eşti liberă! Suntem iarăşi împreună!“.
Faptul este semnificativ deoarece arată că, în stadiul în care se află, eroul nostru este capabil să o cheme pe Sangita, mai precis să determine sufletul ei să descindă în cineva de gen feminin.
Ultimul capitol, Privind spre viitor, este relevant prin trei vise, în care eroul întâlneşte sufletul Sangitei, care are acum prilejul să-şi expună crezul privind afirmaţia ei în scrisoarea către familie, precum că ea şi Ramdas vor face lucruri deosebite în viitor. Acest crez este de fapt concluzia prozei romantice privind metodologia expusă.
În vis Sangita spune că ea şi Ramdas vor învăţa omenirea să-şi creeze şi să-şi materializeze speranţa în dragoste, că Ramdas are misiunea de a expune astfel de idei în scris pentru a le face cunoscute omenirii. Prin aflarea lor suferinţele datorate iubirii vor înceta pentru cei care înţeleg lumea sufletelor îngemănate. Trebuie doar să fim conştienţi că iubirea zisă „pierdută“ poate reveni.
Sangita afirmă că urări de iubire frântă în viitor precum „Să vă iubiţi până la moarte!“, nu îşi mai au rostul. Nu există cu adevărat iubire până la moarte ci iubire eternă. Îndrăgostiţii devin astfel conştienţi de existenţa spiritului îngemănat cu care vor atinge viaţa veşnică, vor intra astfel în nemurire, vor fi una cu Dumnezeu, deoarece evoluţia spirituală este împlinită prin iubire.
Revenit în Australia, Ramdas are un vis în care Sangita îl îndeamnă să meargă la rădăcini, la locul copilăriei în România, de unde va porni pe o altă cale a înţelegerii iubirii. În final Ramdas realizează că el şi Sangita sunt mesageri ai iubirii. Rămâne ca în viitor, într-un alt volum, eroul să nareze ce a mai urmat, modul cum a procedat, pentru împlinirea iubirii la nivel personal, urmând metodologia expusă în carte.
Important de menţionat este faptul că prin întrebările esenţiale de factură spirituală (vide supra) la care răspunde Iubire în India o fac să fie încadrată ca operă formatoare de conştiinţă a iubirii. Densitatea mare de idei necesită ca lucrarea să fie citită de mai multe ori pentru înţelegerea acestui mod deosebit de a căuta şi găsi iubirea în viaţă.
Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare (Australia). Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE (Australia) 21 septmbrie 2008
publicat în http://universul-cartilor.com/cartea-care-mi-a-aparut/octavian-sarbartoare-%E2%80%9Eiubire-in-india%E2%80%9C/index.htm
Înţelegând că este vorba de sufletul Sangitei, care există undeva în lumea de dincolo, eroul îşi începe rugăciunile, urmează o sadhana pentru a o aduce pe Sangita înapoi în lume, chemând-o: „Sangita, te rog, întoarce-te!“. Rezultatul nu întârzie să apară.
Surpriza îi este mare când primeşte un telefon de la socrul lui din Kolkata, domnul Ramamurti, care îl anunţă că sufletul Sangitei a descins deja în corpul unei tinere din India, nepoata lui. Văzându-şi speranţă că se împlineşte Ramdas îşi organizează neîntârziat revenirea în India.
Sosit la Kolkata este aşteptat de domnul Ramamurti, care îl conduce acasă. I se face apoi cunoscut tot ce s-a întâmplat după plecarea sa din oraş anul trecut, şi faptul că în prezent sufletul Sangitei se găseşte într-o tânără, pe nume Tulsi, care se află deja la Deoghar, acolo unde doreşte să meargă şi Ramdas.
Eroul este plin de emoţii exclamând plin de entuziasm: „Iubita mea… este în viaţă, pe Pământ!“ sau „Doamne, cât Îţi sunt de recunoscător!“
Înainte de plecarea la Deoghar, Ramdas află conţinutul celei de-a doua scrisori a Sangitei, cea adresată familiei, în care se menţionează că ea şi Ramdas vor împlini lucruri deosebite. Deşi nelămurit asupra acestor cuvinte, de acum înainte eroul va fi foarte atent la desfăşurarea evenimentelor.
Înţelege în primul rând faptul că Sangita l-a proiectat într-o lume nouă, cea a interacţiei dintre sufletele îngemănate aflate pe tărâmuri diferite, cel lumesc şi cel al celor „morţi“ cu trupurile, dar vii cu sufletele. În gândirea spirituală hindusă sufletele nu mor niciodată.
Ajuns la Deoghar, Ramdas are ocazia să o întâlnească pe Tulsi, mai tânără decât el cu 29 de ani, la a cărei vedere exclamă fericit: „Am văzut-o! Iubita mea, Sangita, există!“. Un întreg capitol, numit Tulsi, este dedicat acestei noi interacţii dintre suflete, Tulsi posedând atât sufletul ei propriu cât şi pe cel al Sangitei. Acest fapt se va dovedi ulterior o problemă pentru amândoi.
Eroul are ocazia ca în prezenţa lui Tulsi să facă rugăciuni la temple. Panditul Girdari, aflând cele întâmplate cu Sangita, recomandă ca legământul căsătoriei să fie reînoit cu noua Sangita, adică Tulsi.
Totuşi Ramdas ezită. Diferenţa de vârstă este un prim obstacol, deoarece eroul în primul rând se gândeste la fericirea tinerei. Tulsi face destăinuiri care pe Ramdas îl pun pe gânduri.
Ceea ce urmează în continuare este de cea mai mare importanţă privind tema esenţială a cărţii: prezentarea unei metodologii, de factură spirituală hindusă, asupra chemării şi descoperirii sufletelor îngemănate, prin urmare posibilitatea continuării conştiente a iubirii întrerupte cândva în viaţă. Trei persoane participă cel mai mult la revelarea acestei teme, Sureshwar, panditul Girdari şi panditul Jayanarayan.
Treptat lumea sufletelor îşi deschide larg porţile, eroul nostru înţelegând în cele din urmă mecanismul generării sufletelor îngemănate, al evoluţiei şi al manifestării lor în timp. În esenţă evoluţia spirituală se face prin interacţia armonioasă a sufletelor îngemănate, cunoaşterea dinamicii manifestării lor fiind de importanţă capitală.
Elementele de filosofie a karmei sunt de asemenea clarificate. Pas cu pas Ramdas îşi explică întreaga ţesătură de idei şi toate cele întâmplate, dobândeşte un nivel de înţelegere care îi permite să ia iniţiativa în ceea ce va urma în continuare.
Eroul constată că Tulsi este legată karmic de un tânăr numit Sanjay, un nepot al doamnei Amita, mama Sangitei, fapt care îi întăreşte convingerea să nu meargă înainte cu propunerea panditului Girdari, aceea de a se lega de Tulsi prin legământul căsătoriei.
Înţelegând bine influenţarea şi determinismul karmic reciproc dintre sufletelor îngemănate, Ramdas este convins că el este principalul responsabil de revenire pe pământ a Sangitei. Înarmat cu cunoştinţe temeinice este pregătit să-şi întâlnească sufletul îngemănat şi în alte împrejurări, deoarece iubirea sa pentru sufletul Sangitei este o influenţă karmică foarte puternică.
Renunţând la căsătoria cu Tulsi, Ramdas participă la nunta Sita Kalyanam, unde are ocazia să întâlnească iarăşi pe cineva care poartă sufletul Sangitei, o indiancă din Delhi, numită Purna. Eroul îi întâmpină sufletul în gând cu mare entuziasm: „Bine ai venit, iubito, bine ai venit, Sangita! Iată că eşti liberă! Suntem iarăşi împreună!“.
Faptul este semnificativ deoarece arată că, în stadiul în care se află, eroul nostru este capabil să o cheme pe Sangita, mai precis să determine sufletul ei să descindă în cineva de gen feminin.
Ultimul capitol, Privind spre viitor, este relevant prin trei vise, în care eroul întâlneşte sufletul Sangitei, care are acum prilejul să-şi expună crezul privind afirmaţia ei în scrisoarea către familie, precum că ea şi Ramdas vor face lucruri deosebite în viitor. Acest crez este de fapt concluzia prozei romantice privind metodologia expusă.
În vis Sangita spune că ea şi Ramdas vor învăţa omenirea să-şi creeze şi să-şi materializeze speranţa în dragoste, că Ramdas are misiunea de a expune astfel de idei în scris pentru a le face cunoscute omenirii. Prin aflarea lor suferinţele datorate iubirii vor înceta pentru cei care înţeleg lumea sufletelor îngemănate. Trebuie doar să fim conştienţi că iubirea zisă „pierdută“ poate reveni.
Sangita afirmă că urări de iubire frântă în viitor precum „Să vă iubiţi până la moarte!“, nu îşi mai au rostul. Nu există cu adevărat iubire până la moarte ci iubire eternă. Îndrăgostiţii devin astfel conştienţi de existenţa spiritului îngemănat cu care vor atinge viaţa veşnică, vor intra astfel în nemurire, vor fi una cu Dumnezeu, deoarece evoluţia spirituală este împlinită prin iubire.
Revenit în Australia, Ramdas are un vis în care Sangita îl îndeamnă să meargă la rădăcini, la locul copilăriei în România, de unde va porni pe o altă cale a înţelegerii iubirii. În final Ramdas realizează că el şi Sangita sunt mesageri ai iubirii. Rămâne ca în viitor, într-un alt volum, eroul să nareze ce a mai urmat, modul cum a procedat, pentru împlinirea iubirii la nivel personal, urmând metodologia expusă în carte.
Important de menţionat este faptul că prin întrebările esenţiale de factură spirituală (vide supra) la care răspunde Iubire în India o fac să fie încadrată ca operă formatoare de conştiinţă a iubirii. Densitatea mare de idei necesită ca lucrarea să fie citită de mai multe ori pentru înţelegerea acestui mod deosebit de a căuta şi găsi iubirea în viaţă.
Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare (Australia). Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE (Australia) 21 septmbrie 2008
publicat în http://universul-cartilor.com/cartea-care-mi-a-aparut/octavian-sarbartoare-%E2%80%9Eiubire-in-india%E2%80%9C/index.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu